Foto: Din sursă deschisă
Superstițiile sunt credințe nefondate despre prevestiri, divinație și relații de cauză și efect.
Vineri, 13, întâlnirea cu o pisică neagră, vărsarea de sare, spargerea oglinzilor și a spune averi cu cărți sunt doar câteva dintre numeroasele superstiții care există. Cercetătorii cred că această prejudecată își are rădăcinile în vremuri străvechi, când religia nu era încă formată și oamenii credeau în puteri magice, scrie RBC Ucraina.
Ce sunt superstițiile?
Superstițiile sunt credințe nefondate despre prevestiri, divinație și relații de cauză și efect. De exemplu, ideea că dacă o pisică neagră îți trece în cale îți va aduce ghinion.
Astfel de convingeri nu au o bază științifică și se pot baza pe convingeri inutile sau false. Este important de înțeles că, spre deosebire de diavol, o pisică neagră nu are nimic de-a face cu răul. A te teme de Dumnezeu, așa cum ne învață Biblia, înseamnă a-L primi cu dragoste și încredere și a nu fi iritat de sacramentele intenționate.
Arhiepiscopul Konstantin (Marchenko), starețul Mănăstirii Sf. Nicolae Zhidichinsky, a explicat ce este prejudecata:
„Ce este lumea prejudecăților? Este o frică constantă. Aceasta este o incertitudine constantă, un fel de sentiment fatalist că totul ne afectează. De fapt, acesta este „Este iadul pentru suflet”, a spus el.
„Există un concept la care de obicei nu ne gândim, Biserica ne cheamă să ne pocăim de păcatul superstiției.
Este prejudecata periculoasă?
Cei care cred în superstiție încalcă prima poruncă.
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului și din casa robiei; să nu ai alți dumnezei înaintea Mea” (Exod 20:2,3).
Superstițiile sunt periculoase deoarece încalcă principiile fundamentale ale credinței și relației cu Dumnezeu. Ei duc la apostazie față de adevărata credință și o înlocuiesc cu temeri și speranțe false.
Superstițiile pot conduce o persoană de la o viață liberă și plină de bucurie la credința în Hristos, ținându-l ostatic fricii constante de evenimente supranaturale. Ele sunt uși către lumea demonilor, privând oamenii de posibilitatea de a se bucura de comuniunea cu Dumnezeu și de o viață plină de adevăr spiritual.
Care este diferența dintre credința creștină și prejudecată?
Principala diferență dintre credința creștină și superstiție constă în natura și impactul lor asupra vieții umane. Creștinismul oferă speranță strălucitoare, bucurie adevărată și libertate, bazate pe credința în Dumnezeu și dragostea deschisă a lui Dumnezeu pentru toți oamenii.
Biblia ne avertizează asupra pericolelor prejudecăților și ne sfătuiește să nu credem în credințe zadarnice sau să ne bazăm pe obiceiurile păgâne. Superstițiile, pe de altă parte, sunt credințe lumești care ne împiedică să comunicăm cu Dumnezeu.
Ele pot avea consecințe groaznice atât pentru indivizi cât și pentru națiuni întregi, așa cum este ilustrat în povestea israeliților care și-au pierdut libertatea din cauza superstiției și a distanței de Dumnezeu. Astfel, creștinismul promovează creșterea spirituală și eliberarea, în timp ce superstiția duce la sclavie și îndepărtarea de adevărul lui Dumnezeu.
Sunt ghicirea și magia un păcat?
Da, a crede în prevestiri, divinație și magie este considerat un păcat în creștinism. Biblia condamnă practica divinației și magiei ca fiind abominabilă. Acest lucru se datorează faptului că divinația și magia îi îndepărtează pe credincioși de Dumnezeu și promovează depravarea și absorbția spirituală.
„Dacă vii în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, ca să nu înveți să faci ceea ce este detestat pentru aceste neamuri”, spune Deuteronom 18:9-10.
Aceste practici îi fură pe oameni de capacitatea lor de a dezvolta o relație cu Dumnezeu și îi încurajează să atragă spiritele rele.
Sfântul Vasile cel Mare arată că chiar și prejudecățile inofensive ne pot face să ne complacăm în acest viciu păcătos și să ne îndepărtăm de adevărul lui Dumnezeu. În lumina Legii mozaice consemnate în Biblie, vrăjitoria, divinația și alte forme de magie au fost văzute ca invenții ale diavolului și au fost respinse.
Prin urmare, creștinismul cheamă la abandonarea acestor obiceiuri și la întoarcerea către Dumnezeu cu o inimă curată și cu credință.
